Oglinda cu mai multe fete
31 Mar 2009 27 Comments
in Uncategorized Tags: aberatii, celalalt eu, de suflet, eu
Azi dimineata in drum spre munca,ascultand Chris Coco-Falling,mi-a zburat gandul in norii care nu se vad mereu,aia in care nu te duci cu gandul decat in momentele in care ai sclipiri ( cum imi place mie sa le spun) .Si momentele alea sunt destul de rare avand in vedere ca aceste ganduri se indreptau catre persoana mea.Si am incercat sa fac o mica autoanaliza. Deci cum sunt eu ? Cum ma vad altii?
Probabil ca par o marmota linistita,zambareata,gata sa sara in ajutor oricand.Probabil.
Sau sunt o ametita incurabila,care uita ca ieri i-a spus mamei ca nu a fost nicaieri in weekend,si azi sa ii povesteasca ce frumos a fost in parc.Poate si asta.
Ar fi si varianta unei fete visatoare,mereu cu speranta ca maine,poimaine va fi mai bine si ca poate toate lucrurile se intampla cu un motiv si poate totusi tot raul e spre bine.Suna plauzibil si asta.
O alta varianta ar fi ca sunt o nebuna si daca ai apucat sa ma enervezi apai sa te tii bine nene,ca nu scapi usor din vorbele mele.Glasul meu iti va parea cel mai bland sau cel mai serios din lume in timp ce vorbele mele iti vor intra in suflet ca un pumnal bine ascutit,si daca continui sa ma superi nu o sa ezit sa-l rasucesc.Poate.Nu sunt perfecta.
Sau poate sunt un copil plecat de acasa de ceva timp,care lupta zilnic sa supravietuiasca in jungla asta pe care o numim viata.Un copil care a incetat sa mai fie uimit de prostia,ignoranta si poate chiar rautatea oamenilor.Un copil care invata pe zi ce trece ca nu e bine sa te agiti din orice.Un copil care a crescut..
Si totusi uneori sunt eu.Fata aia bruneta,cu ochii negri,micuta de inaltime care iti va zambi din suflet sau care iti va oferi o privire ce iti va ajunge direct in inima de te vei intreba oare ce te-a lovit.Fata care va rade la glumele si bancurile tale cu cea mai mare pofta,pentru ca ii place sa rada sau fata care iti va tranti sarcastic 2 vorbe daca glumesti nepotrivit pe seama ei. Acea fata care vrea sa fie inconjurata de oameni speciali,de oameni care ii sunt dragi si pentru care va face orice ii sta in putinta,dar si acea fata care din cand in cand va sta intr-un colt retras pe un fotoliu mare,afundata in muzica si ganduri.
Si as putea totusi sa fiu acel om care se plimba pe campuri ,prin padure si care se opreste sa bea apa de la izvor pentru ca mai apoi sa se intinda pe iarba proaspata si verde.Si acolo sa stea linistita mangaiata de razele soarelui,sa isi imagineze forme ciudate din norii albi si pufosi.
Toate astea si inca multe as putea fi.Sau poate chiar sunt.
Cafea,placere sau dependenta?
30 Mar 2009 52 Comments
in Uncategorized Tags: cafea, dimineata, obiceiuri, placeri
Nu stiu altii cum sunt,( asta ca il citez pe marele Creanga,autorul copilariei mele) dar eu cand ma gandesc la cafea nu imi vine in minte doar imaginea unei bauturi negre cu un gust amar ( ar spune unii) ,ci ma gandesc la o cana mare de cafea,o prajitura buna alaturi sau un croissant delicios cu ciocolata,o zi insorita ,un zambet frumos si din suflet ,toate astea facand parte dintr-un ritual minunat.A bea cafea in viziunea mea nu inseamna doar sa te trezesti dimineata sa pui ibricul pe foc,sa trantesti acolo 2-3 linguri de cafea si apoi sa bei o cana pe fuga.Desi de cele mai multe ori asa se intampla,din lipsa timpului. Cand am fost in Praga,primul lucru pe care am vrut sa il facem a fost sa bem o cafea boema in centrul centrului,la una din terasele acestui oras superb. Si asta am si facut,am savurat o cafea minunata,pe o terasa plina de oameni si ne-am bucurat de razele soarelui cateva ore . Apoi am descoperit cafeneaua Davidoff intr-o mica drumetie de-a noastra,dar cum in acea zi nu aveam timp sa poposim pe acolo,am facut promisiunea ca ne vom intoarce.Asta s-a intamplat in ultima zi si dupa indelungi cautari,aproape gata sa ne dam batute ,am vazut la colt de strada minunata locatiune:P unde am baut o combinatie de cafea cu spuma de lapte si scortisoara.Un deliciu pentru papilele mele gustative.
De mica,imi doream sa stau in bucatarie dimineata cu o cana de cafea aburinda in fata si sa am prajiturele sa ma indulcesc ca sa imi mearga bine toata ziua.Stiam ca nu am voie sa beau ca e cah,asa spunea mama,insa cand am fost destul de mare,am sorbit cu placere prima mea cana de cafea.Si de atunci nu am mai lasat-o. Ma imaginez adesea plecand de acasa si pe drum oprindu-ma la o cafenea cocheta,unde sa ma asez la o masuta de la geam,sa ma alinte razele soarelui in timp ce imi beau cafeaua de dimineata alaturi de agenda mea pretioasa unde imi trec toate to do-urile zilei.
Alteori ma vad pe podul din Praga,admirand privelistea cu o cana care sa contina licoarea magica 
Poate o sa spuneti ca sunt dependenta,ca am ajuns sa vorbesc de cafea ca de somn.Si poate intr-o oarecare masura asa si este,insa la mine acest obicei a ajuns deja la un alt nivel.Nu beau ca sa ma mentin treaza dupa o noapte nedormita,beau pentru ca imi place sa savurez aroma aia deosebita care imi trezeste toate simturile intr-o dimineata racoroasa de vara. Citisem undeva ca de fapt, si asta au descoperit oamenii de stiinta americani ( ca astia fac studii pe aproape orice) nu cafeaua in sine e cea care ne tine awake ci mireasma.Hmm,asa o fi ? Probabil.
Acum cand scriu randurile astea,imi aduc aminte de un moment din viata mea,cand eram la casa alor mei de la tara.M-am trezit de dimineata,am coborat din mansarda sa imi iau cafeaua si am urcat inapoi.M-am instalat frumos in fotoliu pe balcon cu o paturica pe mine,ca era destul de racoare si mi-am sorbit usor cafeaua privind dealurile verzi din fata mea.Superb peisajul.Soarele se ivea timid de sub nori si incepea sa straluceasca si am simtit cum primele raze imi ating chipul somnoros.Mireasma cafelei m-a readus la viata,aerul curat mi-a improspatat simturile si am inceput ziua de atunci cu un chef de viata de nu se mai vazuse. Asta e un ritual pe care mi-as dori sa il am in fiecare dimineata,nu doar sa ma asez in fata calculatorului sa mai sorb cate-o gura din cana minune in timp ce ma pun la curent cu noutatile din ziua respectiva.
Asta se va intampla probabil peste cativa ani,sau peste cateva saptamani cand ma voi duce acasa si mama ma va trezi dimineata cu o cana buna de cafea si o sa stam la povesti pana la pranz.:D
Tell me your first ..
26 Mar 2009 31 Comments
A doua leapsa am primit-o de la mar,marul perfect rotund. Cum sa primesc leapsa de la un fruct? Pai foarte bine oameni buni,marul despre care vorbesc e unul compus din Kingsnake ( alias Serpent) si Joaninha ( cunoscuta ca si Jo,simplu si frumos sau Joa) si mi-au facut cadou de casa noua o leapsa. Si acum: Ursule,la aparat! 
Tell me your first…
- Car ( masina,otomobil,troasca)
-Dacia 1310,alias Zambilica ( asta am condus prima data)
- Trip within the borders ( adica excursiune pe plaiurile mioritice )
-Off,daca as putea sa imi aduc aminte..Aaaa.Da,eram inca in burtica si ma ducea mama de la Sighisoara la Bacau sa ma nasca acolo,nu stiu zau de ce,dar daca aveam gura si puteam sa ma exprim altfel stateau treburile
- Trip abroad (adica dupa granite)
-Grecia.M-a sunat tata pe la 11 noaptea,era la un sprit cu niste prieteni si mi-a spus sa ma pregatesc maine sa fac poza pentru pasaport ca peste 3 zile plec in Grecia. Ah si habar nu aveam cu cine o sa ma duc Dar a fost super fain si cred ca era prin clasa a 10-a asta.Daca imi aduc aminte bine.
- Memory(amintiri din copilarie ,volumul 1)
-Eu intr-o rochita alba cu volanase,dansand la nunta parintilor mei.Imi mai aduc aminte ca ma tot fataiam printre mese si stateam de vorba cu invitatii desi nu ii cunosteam pe toti.Am adormit pana la urma pe un scaun langa orchestra
- Pet(animal dar nu de plus)
-Jessica,un soricar pe care l-am luat din Sighisoara si l-am dus pana in Bacau in masina.Doamne cat am iubit cainele ala 
- Crush(indragosteala)
-Cum am spus si la mar pe blog Robert il chema,blond cu ochi abastri,se intampla la gradinita ( grupa mijlocie) si credeam eu pe atunci ca modul lui de a-mi arata ca ma place e sa imi ridice fusta in cap.Parintii nostri se cunosteau si deja faceau planuri sa ne casatoreasca.S-a terminat cand l-am vazut pupand-o pe blonda care mereu avea rolul de Alba-ca-Zapada.Eu aveam rolul de vulpe.La naiba! Eu bruneta eram perfecta pentru rol,cine naiba pune o blonda in rolul de Alba-ca-Zapada ?
- Discovery(mai ceva ca la Columb )
-Aici cred ca m-ati incuiat.Searching..Searching… Ah da,prima descoperire a fost o masina de scris din aia veche.Cand eram la bunicii mei,aveam obiceiul sa cotrobai prin toate dulapurile si gaseam tot felul de lucruri care ma fascinau.Dupa descoperirea asta mi-am scris memoriile
- Job(slujba,dar nu de biserica)
-Ajutor de fanar.Mergeam cu bunicii la fan si eram mana lor dreapta.Eram platita in sucuri,inghetata si prajituri.:D Uneori chiar si bani :p
- Idol(model in viata,bineinteles ca nu femeia cu mustata )
-Madalina Manole.Ii stiam toate cantecele pe de rost si imi mai placea ca aveam si inca am alunita langa buza de sus.
- Creation(creatie proprie si personala)
-Pfff,stiu stiu!Un fel de bluza pe care am cusut-o din toate materialele ce le-am gasit in atelierul bunicilor.Ei erau pe timpuri distribuitori si fabricanti de saltele,perne,plapumi si le ramasesera saci plini cu bucati de materiale de diverse culori si forme
Gata! Mmm, mi-am adus aminte de foarte multe prin leapsa asta. 
Si dupa cum am promis o dau mai departe la Ada si la Lloret del Mar pentru ca vorba cuiva :p a stat prea mult pe tusa
Rasul nostru cel de toate zilele
26 Mar 2009 12 Comments
in Uncategorized Tags: hahahaaa
Este poate unul din lucrurile cele mai minunate in viata asta.Ne da forta,ne elibereaza de sentimentele negative si ne face sa ne simtim ca traim cu adevarat.Doamnelor si domnilor este vorba de rasul nostru.Fie ca se intampla atunci cand auzim un banc bun,sau cand vedem un filmulet funny.De ce am inceput sa scriu de ras? Pentru ca mi se pare ca e lucrul cel mai frumos din viata mea,daca intr-o zi nu as rade m-as simti incompleta.
Imi aduc aminte o faza din scoala generala cand profesoara noastra de romana a rostit cuvantul minune pentru noi atunci : sex ( precizez ca eram toti prostuti si timizi) In secunda 2 toata clasa era pe jos de ras din cauza cuvantului,asta se intampla in clasa a 5-a.Ceva timp mai incolo,am mai crescut si eu si am inceput sa experimentez rasul in timpul orelor.Stiti si voi momentele alea in care se intampla sa iti spuna colega/colegul de banca ceva amuzant si tu sa incerci sa te abtii.Iti pui mana la gura,bagi capul sub banca si incerci sa razi in liniste.Yeah right! eu una nu pot ,mereu mi se intampla sa ma umflu de ras si cand nu mai puteam rabufneam.Cand ma vedea profesorul se uita cu o privire gen : ” Cine te crezi tu sa iti faci de cap la ora mea? ” si ma poftea frumos in fata clasei.Si ma intreba ce e asa amuzant.Bineinteles ca eu tot incercam sa ma abtin si sa raspund serios,dar nu mergea,si uite asa ieseam afara din clasa sa ma racoresc.Pe naiba! Nu mergea nici asa: Inspira,expira,poti sa faci asta! Poti fi serioasa! 
Apoi mai sunt fazele alea in care toata lumea e serioasa si pe tine te bufneste rasul din cauza unei coafuri ciudate sau ca iti aduci aminte cum ai cazut tu odata cu fundul in wc )) sau cum fugeai prin casa sa ajungi la baie,si uitai sa deschizi usa si te tranteai cu nasu direct in geamul ala cu model de flori. E si o vorba razi ca prostu de ce iti aduci aminte.Ei oameni buni asa sunt eu,daca imi aduc aminte de ceva funny nu conteaza unde sunt ma bufneste rasul.Totusi in situatii serioase incerc sa ma abtin,sau ma scuz frumos si ma duc in baie sa rad.Unii pot zice ca sunt neserioasa,altii ca nu sunt normala,dar ce conteaza,eu ma simt bine asa.
Mai sunt si momentele alea in care stau de vorba cu prietenii mei si ne aducem aminte de copilarie de prostiile pe care le faceam si incepem sa radem pana nu ne mai putem opri.Astea le numesc eu crize de ras.Cele mai dese sunt cand stau cu Ena in bucatarie pana pe la 2 noaptea si din te miri ce ne apuca un ras din ala nebunesc de se aude in tot blocul.Il astept pe vecinul de sus sa vina sa imi faca observatii ca sa pot sa ii spun sa calce mai incet prin casa ca i se rupe parchetul. si imi cade mie in cap.Apoi sunt momentele in care rad de mine,in toate formele.Ce desteapta sunt eu rad de mine si de rasul meu care are diferite tonalitati.As putea fi buna de stand-up comedy dar sa tina showul o jumatate de ora,ca mai mult nu ma duce mintea.Deh la marmote e mai greu,blanita care ne acopera ne incetoseaza mintea.Cand mai rad eu de mine? Pai atunci cand sunt la metrou si in loc sa cobor scara cu scara ma impiedic si ma duc fain frumos pe burta,plonjez pe minunatul peron.Lumea rade,eu rad ma ridic si merg mai departe.Asta e viata,ai cazut te ridici si iti vezi de drum.Doar nu te opresti daca ai avut un mic obstacol.
Imi vine in minte acum o faza tare haioasa,eram pe la tara,noaptea la slujba de Inviere si ne indreptam spre cimitir ( obicei de prin partile alea se pare) sa ducem lumina.Cum drumul spre cimitir e in panta,in dreapta si in stanga e cam sant,de fapt ce vorbesc eu e ditamai groapa cel putin pe dreapta,ghiciti unde statea marmota noastra.. IN dreapta bineinteles in capatul trupei,ca mergeam in linie dreapta sa nu cumva sa ne pierdem.Si urcand usor dealul,la un moment dat m-a orbit lumina de la lumanare si am calcat pe margine si buf! Am disparut dintr-o data,si m-am duuuus pana jos in groapa,groapa ce continea gunoi,crengi si alte nebunii care ma intepau.Bineinteles ca sa vedeti cat de mult tin ai mei verisori si prieteni la mine,nu si-a dat seama nimeni ca eu am disparut.SI pe la capatul drumului se opresc si se intreaba unul pe altu: Bai da Cornelia unde e ? Si apar eu : plina de noroi cu parul prins in crengi si cu o mutra de zombie si spun calma: “Aici sunt,m-am gandit sa o iau pe drumul ala mai scurt sa mai tai din timp! ))))) ” A doua zi am cazut iar in sant,jucam tenis cu baietii si era miza o lada de bere.Tot satul era prezent si eu simpatica cum sunt,m-am ridicat din sant si am strigat victorieee! am castigat! In secunda doi ,nu stiu cum am alunecat din nou si am cazut in fund.O daaaaa,am ras in ziua aia de abia mai puteam sa ma tin pe picioare.
Ca sa nu mai lungesc,rad mereu,rad din suflet,ma simt bine cand fac asta si inchei postarea prin a cita ce mi s-a intamplat dimineata( conversatie pe mess) :
“Traiesti?
Cu greu..
Atunci neata..
Pai ce daca ziceam ca nu mai traiesc,nu mai ziceai neata?”
Cum sa nu rad ? )))))))) Incep ziua cu blogul lui Dono,mor de ras acolo cu gunoierii,il citesc pe Sburlea si imi mai descretesc fruntea in cursul zilei si uite asa ajung acasa sa fac crize de ras cu Ena. Imi place.
Always smile and laugh like you mean it!
Am bocit..
23 Mar 2009 35 Comments
Da,aseara m-am uitat cu Ena la “Marley&Me” .Desi am fost avertizata de toataaa lumea care ma cunoaste sa nu ma uit ( ei stiind foarte bine ca ador cainii) am zis ca nu e mare lucru.Stiu,probabil l-au vazut toti pana acum,si unii poate il au si pe dvd,dar eu n-am apucat sa il downloadez pana acum.Si a inceput filmul,si a aparut cainele si Cornelia ( adica eu ) a inceput sa tipeee: ‘Vreau si eu caineeeee din ala.Uite la el ce dragut e.Da putem sa ne luam caine? Da vreau caine la casa mea,si daca se poate un labrador ” Ah,am innebunit-o pe Ena.Cred ca aproape tot filmul am vorbit intruna cum ca eu vreau caine.Si vreau caineeeeeee!!! Am mai spus asta,nu? Cum sa nu imi doresc sa am ,cand il vedeam pe Marley ( catelul din film) ce dragalas era.Bine,el era un animalut foarte neastamparat si poate cel mai buclucas caine pe care l-am vazut in viata mea.Dar revino-ti Marmota,e doar un film.
Un film despre doi oameni care se casatoresc si ajung sa adopte un caine pentru ca se pare ca nu sunt pregatiti sa aiba un copil.Si apare Marley in viata lor,un catelandru tare frumos,care le face traiul mai “usor”.Asta pana ajung ei sa aiba 3 copii,planul initial fiind pentru 2 Ce sa-i faci,socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa.Si ei tot nu renunta la caine,au momente in care se cearta,tipa unul la altul ,dar at the end ajung sa isi spuna din nou: Te iubesc! Iarta-ma! Si Marley sa fie tot acolo. Iubesc la nebunie cateii si am 5 acasa Toti frumosi,si mi-e dor de ei.Si iar imi vine sa bocesc cand imi aduc aminte de toti care i-am avut pana acum. Si cum imi treceau mie prin cap toate imaginile cu ai mei caini,se apropie filmul de final.Si Marley se imbolnaveste,si nu se mai poate vindeca,si nu se mai poate face nimic .OFFFFF!!! Un alt final care m-a uimit,printre altele despre care poate voi vorbi intr-un alt post.Marley a murit. Si marmota a inceput sa boceasca,initial am zis ca hai o sa lacrimez poate putin.Dar nu ma mai opream,curgeau lacrimile intruna.Parca se rupea in mine ceva.Ena langa mine ,radea de nu mai putea.Eram rasu-plansu.EU boceam de imi dadeam sufletul afara si ea radea.Si la un moment dat vine cu o replica: ma,tu stii ca in filmul asta nimeni nu a fumat ? Si eu : da,asa e.Si bocit din nou .De ce nu stiu zau.A durat asta cam 15 min asa pana s-a terminat filmul si eu incercam sa imi revin,dar plangeam intruna.De ziceai ca nu stiu ce se intamplase,parca murisera toti in film.Nici la Titanic nu am plans atata.Tuamni! Mi-am revenit apoi razand de mine,cum am fost in stare sa plang atata pentru un film cu un catel.Cu Marley,labradorul,cainele ala frumos pe care ar vrea toata lumea sa il aiba.
Condica
23 Mar 2009 18 Comments
Dupa cum am promis,am scanat condica de la intalnirea de vineri si o postez aici.
Veti vedea ce semnaturi a tras fiecare si cat de originali au fost in autografele pe care mi le-au dat. Ei s-au distrat facand asta,eu am ramas cu ceva palpabil.Il voi putea revedea peste ani si imi voi aminti cu placere de acea zi de 20 martie 2009.
Enjoy!
M-am mutat!
23 Mar 2009 Leave a Comment
in Uncategorized Tags: anunt, mutare
Am mutat sediul marmotesc in wordpress.Sper sa fie mai bine aici.Atat.Punct si de la capat.
Semnat marmota cu staniolul
Prima intalnire cu gunoierii
22 Mar 2009 28 Comments
Cand am aflat ca se va mai face o intalnire,am zis domle trebuie sa merg si eu ca nu se mai poate.Sunt foarte curioasa din fire,si voiam sa vad oamenii din spatele numelor de pe blog.Mai mult,mama ma tot batea la cap sa merg si apoi sa ii povestesc ce si cum De,e si ea fan infocat DOno&Co. Si uite asa Ada s-a pus pe organizare,a tras de noi sa confirmam prezenta la minunata intalnire si am ajuns vineri,20 martie sa cunosc o parte din gunoieri.Iemotii mari avea marmotica,ca asa e ea mai timida cateodata.Fac o mica paranteza,inainte sa plec de la birou eram la ora de lucru manual,faceam o felicitare personalizata pentru o prietena,sambata seara urma sa merg la petrecere la ea.Si cum terminasem felicitarea,mi-a venit o idee.S-a aprins beculetul.M-am gandit eu sa fac un fel de condica,sa pun numele tuturor si sa imi dea fiecare un autograf.Initial am zis ca o sa ma creada oamenii astia o nebuna,dar fiindca sunt marmota si n-am tot staniolul la locul lui,m-am pus pe treaba.Luni,o sa scanez si veti vedea si voi ce semnaturi strasnice a avut fiecare.
Revenind,vineri seara,am plecat de acasa,am luat-o pe Ena cu mine si ne-am pornit la drum.Am ajuns,am intrat,am dat buna seara.M-am prezentat : Marmota Dupa prima jumatate de ora nu mai aveam nici iemotii,nimic.Ma simteam in largul meu si se intampla cam rar asta,so.. Ne-am pus la povesti,am ras cu lacrimi,am avut o seara frumoasa.Am avut ocazia sa cunosc oameni deosebiti. Eram si mai curioasa s-o cunosc pe scorpiutza mea, Ada si asteptarile nu mi-au fost inselate in ceea ce o privea pe ea. Am aflat ca marul perfect rotund nu e un sampon 2 in 1 , ei sunt 1 in 1 si sunt a naibii frumosi,au ceva rar si asta se vede. Am mai aflat ca iapa mea se afla intr-un loc mai bun,mai exact Cuba cu un mojito pe plaja- cel putin asa zice Sburlea. Am vazut ca pisica e turbata rau,dar mi-a placut la nebunie de ea si am ras de numa numa cand am vazut ce mi-a semnat pe condica.Cu Motanul ei Ucigas am avut de tras un pic,nu voia omul sa semneze acolo la prezent,dar pana la urma l-a convins Pisica. Ermi, alta gunoiera faina,care are un talent nemaipomenit la aranjarea servetelelor pe masa ( a udat-o Ada,zicea ea din cauza mesei ca nu era bine pozitionata,dar din cate stiu eu ERmi a dormit la Ada,asa caaa.. dubios nene ) .Si daca tot vorbeam de nene,l-am cunoscut si pe Nenea,care habar nu aveam cum arata si cand a venit nu stiam de unde sa il luam. Pana la urma s-a prezentat,dar ne-a tinut in suspans cateva secunde bune. Pe Marlo nu l-am recunoscut de nici un fel,dupa ceva timp mi-am dat seama cine e.( sa nu te superi pe mine,dar in poze esti altfel ).Am cunoscut-o si pe fata cu floarea in par,Mara care a venit sa ne vada,dar nu a putut sa stea nici ea foarte mult.Chitzy,a fost surpriza serii clar,nimeni nu l-a recunoscut si Asterix cu doamna lui e tare simpatic,vorbaret si m-a tot chinuit cu ursii mei,care erau plecati in delegatie,venisem la intalnire doar cu staniolul. Monique a fugit mai repede acasa, ca nu mai aveau stare copiii si nu voiau sa doarma singuri si la sfarsit nu stiu ce s-a intamplat dar s-a spart gasca dintr-o data asa.Am asteptat un taxi cu EU in fata restaurantului si apoi sa aflu ca Sburlea credea ca sunt in masina cu Sburlita( consoarta lui Sburlea,o doamna tare finuta si linistita asa,nu aiurita ca mine) ,Ada si Ermi si ca la un moment ma intreba daca trebuie sa ajung la Brancoveanu.=))))) Si eu eram in taxi,stateam de vorba cu nenea taximetristu despre viata,despre constructii si despre faptul ca lui nu ii mai place sa faca taximetrie.
A fost o seara frumoasa in care am avut ocazia sa cunosc niste oameni interesanti si cu siguranta mai vreau intalniri de genul.Chiar daca eram copilul de pe acolo si Ermi se bucura ca nu e singura minora nu a contat,eu m-am simtit bine si atat conteaza.
Luni o sa postez condica,promit.
P.S. ma doare capul de mor,asa ca daca am uitat pe cineva in povestirea mea sa imi fie cu iertare,n-am vrut.
Sunt o ametita
19 Mar 2009 Leave a Comment
E oficial,sunt o marmota adormita,ametita, cu capul in nori,cum vreti voi sa imi spuneti.
De ce scriu asta ? Pentru ca azi e ziua Loredanei si eu am uitat.Am ajuns bine mersi la birou,mi-am facut cafeaua,am intrat in paine.Si ca o floare intru sa ii zic neata Llorettei.Si vorbesc cu ea,o intreb de sanatate,de alte tampenii,dar fara sa imi dau seama.Ii mai trimit si un mail,o atentionez sa raspunda la el.Si cand vad ce imi scrie imi pica fisa: “Stai asa,ca am nitica treaba.Tocmai azi:((((( ” Aoleooooo,halal prietena sunt.Nici macar un La multi ani trantit acolo,nimic.
Rusineeee sa-mi fie!
Asa ca Lloret cu iertare sa-mi fie,stii ca sunt dusa cu pluta! La multi ani si sanatate! Cu noroc la mai de toate !
Sighisoara
19 Mar 2009 6 Comments
Am ajuns si la Sighisoara,orasul sufletului meu.Nu mai fusesem de ceva timp,daca retin bine cred ca de vreo 2 ani si inca de la inceputul anului mi-am zis ca trebuie sa merg intr-un weekend acolo.Cum mereu imi lipsea ceva ca sa pot ajunge,tot amanam plecarea.Asta pana cand am avut un motiv destul de intemeiat ca sa plec.Norocul a venit odata cu niste prieteni care m-au lasat sa merg cu ei,in portbagaj ce-i drept,dar ce mai conta,mergeam la Sighisoara Am plecat cu inima stransa la drum,stiind ce ma asteapta,insa aveam un calm in mine cum nu se mai vazuse.Un calm aproape de psihopat.Cand am intrat pe straduta Poienitei,nr.1 mi s-a ridicat brusc tensiunea si am simtit cum imi bate inima mai tare.Am vazut casa si in minte mi-au revenit diverse imagini,cum mereu era cineva la poarta cand veneam,cum statea mamaia mea si plangea ca nu ii venea sa creada ca suntem acolo,cum tataie tipa prin curte dupa mine si varul meu ( faceam mereu cate o boacana ) ,cum faceam baie in vana cu apa incalzita la soare,offf de multe.
Dupa ce mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa il vad pe tataie,am iesit din camera si mi s-au atintit ochii asupra panoului cu poze.Mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca sunt poze cu toti nepotii,including me ,numai ca a mea poza era de cand aveam 2 ani si 10 luni.NU conteaza ,important e ca sunt acolo,nici nu stiam ca au asa ceva.Apoi m-a luat melancolia,m-am pus la pian,am inchis ochii,si m-am reintors in timp,cand eram mica si cantam o singura melodie pe care o invatasem de la mama: Ceata lui Pitigoi ( simpla,dragalasa, ca mai mult nu se prindea de mine). Am stat in curte,in razele soarelui si imi aduceam aminte cum in urma cu ceva ani,totul era plin de viata,eram mereu prin atelierul bunicilor in cautare de materiale pentru tinuta mea,faceam niste combinatii de ziceai ca sunt disainar si apoi ieseam pe strada sa ma mandresc cu minunatele creatii de moda.
Ce frumoase erau serile in care ma duceam la furat de bostani si cucuruz.Sau zilele in care ma plimbam cu bicicleta prin tot satul,si ma alergau cainii pana la coltul stradutei unde ma asteptau gastele “prietenele mele”. Da,mi-era frica de gaste,mi se ridica parul in cap cand le vedeam,si erau multe a naibii.Amintiri frumoase: mergeam la strans de fan si mancam pita cu untura si rosii din gradina,ne intorceam pe seara si mereu stateam sus in camion si faceam cu mana la toti vecinii.Ce mandra eram eu pe atunci! S-au dus toate astea,am crescut,si ma duc din ce in ce mai rar acolo.
Am avut timp sa ma plimb si prin cetate,pe stradutele inguste,pe scarile alea care duc la biserica din deal si la liceul Haltrich( unde a invatat mami meu ).
Am trecut pe langa banca unde am stat cu varul meu sa ne plangem de probleme ( cu 2 beri si o punga de chipsuri sa ne ajute la vorbit ) ,am privit spre orasul copilariei mele cu melancolie.
Eram atat de linistita,timpul trecea parca mai greu.Imi straluceau ochii si ma simteam fericita,uitasem de toate problemele si parca nu mai era nimic in jur.Toate astea incununate cu discutiile cu matusa mea,o femeie nemaipomenita,daca mai era si mama acolo,petrecerea era gata.3 femei nebune,bine o marmota si 2 femei nebune care daca se pun in cap stau o noapte intreaga la povesti.Momente frumoase care au facut ca tot ce e rau sa dispara pe moment.
Cand m-am urcat in tren,imi venea sa urlu,5 ore singura pe drum.Mare noroc am avut cand am ajuns in vagon.Nu era nici un calator,doar domnii de la restaurant.Cand am vazut,prima reactie a fost : No,ce naiba mi-au dat astia locuri intr-un vagon gol? La care unul dintre nenii de acolo spune: Domnisoara nu sunteti singura,sunteti cu noi. ) SI de aici a pornit distractia,cafea,snickers,discutii despre viata.MI-a povestit nenea toata viata lui.A trecut repede timpul.
Toate s-au dus naibii cand am pus piciorul in Bucuresti,voiam inapoi la Sighisoaraaaa.Era asa liniste si frumos.Dar cum zicea Ada momentele de fericire vin in portii mici.Asa ca pastrez in minte zilele alea si merg inainte cu speranta ca ma voi intoarce acolo,de data asta cu un motiv nu asa de trist.
Nu stiu ce a iesit din postarea asta,insa am simtit ca trebuie sa impartasesc un pic din weekendul trecut.
Sunt marmota e joi,nu ma intereseaza cat mai e pana vineri,ca oricum trece pe langa mine
Ziceti voi..