A nins la Ua’cab !
29 Nov 2010 1 Comment
in de-ale mele Tags: scurte de luni, ua'cab
In uichend planuiesc sa ma duc la mami a mea in vizita. Cum de Craciun nu voi reusi sa ajung la ea, am zis ca plecam acum sa o vedem si poate daca avem o noroc facem si o bataie cu zapada. Si cum norocul la scorpioni vine greu, dar vine, uite ca mi s-a implinit si dorinta. Deocamdata stratul de zapada are 5 cm, dar sper ca saptamana asta sa mai ninga nitel sa nu ajung cu fundul in noroi 
Si in spiritul scurte de luni : azi mi-am luat noul bulentin 
in sfarsit am reusit ( si am iesit muuuult mai bine in poza decat in primul ) . Mai am ceva acte de rezolvat , dar asa urasc birocratia asta incat cred ca o sa le las pentru anul viitor.
Vreau sa am mai mult timp pentru traduceri, mi-am cam iesit din mana la unele chestii si nu imi place deloc.
Cam atat din landul marmotesc. O zi faina si un inceput de saptamana usor!
Leapsa de viata
23 Nov 2010 5 Comments
in de-ale mele, timpul, Uncategorized Tags: amintiri, copilarie, o viata de marmota
Tare dor mi-era sa fac o leapsa asa ca la carte si din fericire dorinta nu mi-a fost mult amanata. Lia s-a gandit si la mine ( ca de fiecare data ) si mi-a pasat o leapsa frumoasa pe care o veti citi mai jos.
Pe la cateva luni – sincer nu imi amintesc prea multe, dar din povestile parintilor am fost un bebelus tare cuminte ( mhmmm )
1-3 ani – blank din nou.. eu nu inteleg cum de isi aduc aminte unii de perioada asta. p.s. nu am poze nici de cand eram bebelus si nici pana pe la vreo 5 anisori nu cred ca am avut vreo poza.
4 ani – eh de aici incep sa apara imaginile in mintea mea. Purtam o rochita alba cu volanase muuulte , multe multe si dansam la nunta parintilor mei. Tin minte ca am dansat pe scaune, ca ma invarteam printre invitati si la un moment dat am adormit pe acolo prin sala 
4-5-6 anisori - la gradinita m-am distrat tare mult. Ma bateam cu toti baietii pana a venit Dragos in grupa mea. Blond cu ochi albastri si colac peste pupaza parintii lui erau prieteni cu parintii mei , asa ca veneau in vizita si mama imi zice ca tare multa treaba aveam noi sub masuta de cafea ( ne jucam cu masinute, sa nu va ganditi la prostii ) . Ah, si trebuie sa spun ca am avut cea mai tare educatoare, dna Mariana o femeie extraordinara.
Aproape 7 ani – a inceput calvarul : SCOALA. Stateam in banca cu un baiat,Andrei. M-a chinuit toata scoala primara si eram in competitie mai mereu cu el. Am devenit prieteni foarte buni mai incolo , asta pana s-a prostit el. Tot pe atunci a venit si fratiorul meu pe lume, tin minte ca plangeam mereu ca vreau o surioara sau un frate si voiam sa adopt toti copii din fata blocului. Si mi s-a indeplinit dorinta. Ce credeti? mai eram asa de fericita?
7-11 ani - eram printre primii la invatatura , numai premiul intai cu floricele :p partea nasoala : aveam o coafura tare haioasa ( eu si johnny bravo ) . Tot in perioada asta eram in fiecare vacanta la bunicii mei din Sighisoara. Ma duceau ai mei la inceput si cand veneau sa ma ia acasa atunci sa te tii, nene. Faceam un scandal monstru de fiecare data si le spuneam sa ma mute cu scoala acolo. N-a fost sa fie.
La 12 ani deja eram in scoala generala, eram cea mai mare batausa si o feminista convinsa Aici ajunsesem la meseria de medic, incercam sa o fac bine pe mamaia mea de la Sighisoara. Tin minte ca eram mereu prezenta pe la servici pe la tata si ma cunosteau toti. Prin perioada asta am intrat pentru prima data intr-un laborator de criminalistica.
La 13 ani m-am indragostit de doi baieti : Barbie si Negrutul. Eu si prietenele mele stateam in fiecare pauza si ii urmaream pe baietii astia care erau cu 4 ani mai mari decat noi. Ne topeam cand nimeream la ora de sport cu clasa lor.
La 14 ani tot batausa ramasesem, dar deja il descoperisem pe Gabi, baiatul ala frumusel din ultimele banci. Era dragut foc, era si un pic smecher , perfeeect! Si cand se uita la mine, deja nu mai stiam lectia la istorie. Pe la varsta am avut primele incercari de calarie. Unchiul meu isi luase cai si pe unul dintre ei, o iapa Mire mai exact :p mi-a promis-o mie. De atunci abia asteptam sa ma duc la tara, sa ma plimb cu Mire prin padure, sa fac intreceri cu verii mei si sa sochez vecinii
La 15 ani a inceput perioada “draguta” : liceul. Recunosc, nu mi-a placut mai deloc. Am nimerit la unul dintre cele mai bune licee din Ua’cab si aici competitie tata! 23 de fete si 1 baiat. Care mai de care mai fitoasa si mai pitzipoanca. Bleah! Am reusit totusi sa imi gasesc o buna prietena care mi-a fost alaturi la multe. Ah, si aici m-a adus tata in prima zi de scoala cu masina de politie
16-17 ani – liceul a decurs normal. Scoala,acasa, scoala, acasa. Pe la sfarsitul clasei a 11-a am inceput sa nu mai merg la tara si ramaneam in uichend singura acasa. Tot atunci faceam cunostinta cu Metallica.
18 ani- majoratul, prietenul furat de o alta gagica. Eu cu mai multe kg.
19 ani- scandal, plecat la Bucuresti la facultate. Am incercat sa intru la Academia de Politie ( n-a fost sa fie) . Tot atunci am pierdut un om foarte drag mie- s-a stins mamaie. Tin minte ca desi stiam cum sa iau metroul , am mers 4 statii in plus , am coborat la Facultatea de Drept si am stat pe scarile de acolo pana a venit si m-a luat o prietena. Numai cand am ajuns la Piata Romana mi-am dat seama ca sunt afara. Tot pe atunci, cunosteam Vama, corturile si petrecerile in caminul Leu.
19 ani si un pic - l-am cunoscut pe el. N-am crezut ca tine si am incheiat-o dupa 2 luni. Ne-am intalnit din nou dupa cateva luni, era clar ca e ceva scanteie acolo.
20 de ani – pfff, deja eram mare. Am cunoscut-o pe Silvia , fata aia misterioasa care bea bere la 12 jum la Argentin. APoi am cunoscut-o pe Hermina, rockerita inchisa in ea. Mi-au devenit prietene f bune si multe am invatat de la ele. Tare mi-e dor de fetili astea. Primul job : secretara/agent imobiliar/meditator de engleza/dadaca.
21 de ani – tot in facultate , schimbam casele de parca erau sosete. Am cunoscut cateva persoane interesante in perioada asta. Ma chinuiam cu germana din facultate. Al doilea job : turism . Atunci am dat si licenta – fuse si se duse facultatea.
22 de anisori - trageam de o relatie care parea sa nu aiba viitor. Si la momentul acela chiar nu avea. Al treilea job : secretara/translator – in constructii de data aceasta. N-am stat mult nici aici, ca m-au dat afara Am ajuuns in locul ala de sefii nu stiau ce inseamna viata dupa servici pentru angajati. Am scapat
23 de anisori – Viitorul suna bine. Am terminat si masterul. El s-a intors pe calea cea buna. A rostit cuvintele magice si a facut lucruri care au uimit pe toata lumea. Stam impreuna acum Al x job : unul linistit, unul nu prea grandios, unul care ma lasa sa ma bucur de viata si de timpul meu liber.
24 de ani – inca se scrie povestea. Abia am implinit venerabila varsta si uitandu-ma in spate nu regret decat foarte putine lucruri, ceea ce e foarte bine. Stiu ca m-am schimbat mult de cand am venit in Bucuresti, dar multe sunt in bine. Sunt curioasa unde ajung mai departe.
Leapsa asta m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri din viata mea , multe amintiri frumoase pe care as fi vrut sa le scriu aici, insa sunt atat de muuulte, poate fac un post diferit sau incep un jurnal micut. Om vedea. Pentru ca mi-a placut atat de mult dau leapsa mai departe la Ada, Marul cel frumos, Lilly, si panselutei ca n-am mai lepsuit-o de ceva vreme
3 in 1
18 Nov 2010 Leave a Comment
in de-ale mele Tags: Bacau, Bucuresti, buletin, marmotica 3in 1, Sighisoara
Dintr-un moldovean si o ardeleanca a iesit o bucuresteanca
Ca sa intelegeti mai bine eu va spun cu mana pe inima ca sunt : ARDELEANCA CONVINSA, MOLDOVEANCA “JETBEJET” SI BUCURESTEANCA ADOPTATA :p De ziua mea mi-a expirat buletinul , drept urmare trebuia sa fac cumva sa am unul nou. Am stat si m-am gandit ca nu are rost sa il pun pe tata sa imi faca unul acolo, plus de asta mai trebuia sa mai fac si un drum pana acasa si cum in timpul saptamanii nu dispun de timp liber, am hotarat sa il fac aici. Peste o saptamana o sa fiu bucuresteanca cu acte in regula, numai ca : m-am nascut in Bacau, am crescut mare parte din timp in Sighisoara si imi continui viata in Bucuresti. Sunt curioasa pe unde oi mai ajunge in viitor.
Sunt bucuroasa ca scap de poza oribila pe care o aveam si sper sa fi iesit bine de data asta.
Intre timp , nu mai am bulentin, sunt libera de acte : pasaportul mi-a expirat si permisul nu-l arat la nimeni poate raman fara el
framantari
15 Nov 2010 4 Comments
in Uncategorized Tags: bani, casuta, ganduri, trist
Ca sa reusesc sa imi iau o casa cu teren din economii, ar trebui sa astept mult. Si daca va intrebati cam pe la ce varsta s-ar putea intampla asta , va zic eu : 80 de ani
Eu rad, dar e de plans. In conditiile in care ne chinuim sa ne luam un amarat de pat si un lcd, cum naiba sa ajungem sa ne cumparam o casuta numai pentru noi ?
Sa sparg o banca ? Neaaah! Prea clasic.
Sa fac credit? neahhh! prea depasit
Sa cer de la ai mei ? daca ar avea, mi-ar da cu siguranta.
Mai ramane posibilitatea sa mananc multa Milka sa castig aia 10.000 de euro macar pentru un avans
Voi in cat timp v-ati lua casuta visata?
E joi? Sau miercuri ?
12 Nov 2010 4 Comments
in Uncategorized Tags: zilele saptamanii
Toata saptamana am tinut-o numai asa. Habar nu aveam ce zi este
Timpul trece extrem de repede , nu vi se pare?
Una,alta..
10 Nov 2010 5 Comments
in Uncategorized Tags: prostioare
Au trecut cateva zile de cand am avut experienta neplacuta si tot nu am curaj sa merg pe stradutele alea singura. In fiecare seara stau la Dristor de la 5 jum pana pe la 6 fara 5 , 6 si cateva minute si astept semnalul de la dl Marmot. Penibil , nu-i asa?
In alta ordine de idei, imi place la nebunie vremea de acum. Cred ca a functionat telepatia si batrana vreme s-a gandit sa imi mai dea un ragaz in ceea ce priveste imbracamintea
A trecut si ziua mea… nu a fost nimic spectaculos insa a fost foarte dragut, simplu si cu oameni apropiati.
Iar a inceput sezonul zilelor de nastere : pe data de 17 am 3 sarbatoriti ..pfuaaaii de capul meu .. Sper sa fie ok
Cam atat din lumea marmoticilor .. Va puuup!
Marmota alergata de caini
04 Nov 2010 7 Comments
in de-ale mele, frica Tags: caini, frica mare, marmotica
Stiati ca cel mai bun prieten al omului, inaltimea sa cainele alearga marmote ?
Daca nu stiati va spun eu ca e adevarat, am trait pe pielea mea in seara de 3 noiembrie 2010. Totul a inceput dupa ce am plecat de la munca. La ora 5 si un pic eram in drum spre metrou si am sunat-o pe Lory sa ii spun ca nu mai pot ajunge la ea. Trebuia sa incepem meditatiile la engleza , dar dupa ce zi am avut la munca nu ma simteam in stare sa mai fac nimic. Asa ca am hotarat sa merg direct acasa si cum ceasornicarul s-a dat cu o ora inapoi , cand ies de la munca e deja intuneric. Din cand in cand mai am norocul sa ma ia dl. Marmot din drum , dar aseara nu s-a putut 
Parca aveam o presimtire asa si cand schimbam metroul la Dristor , am zis ca ar fi o treaba sa merg pe jos de acolo pana acasa, poate gasesc si un ING in drum ( mare nevoie mai aveam ) . N-am gasit ING si mi-am continuat drumul spre casa. Intru pe straduta si vad in fata caine, ma sperii si fac la dreapta. Straduta din dreapta era destul de creepy si inima incepuse sa imi bata tare tare. Vorbeam la telefon cu unchiul meu si ii tot ziceam ca mi-e frica de caini si ca tocmai am vazut unul in spatele meu . Un caine negru, maree incepuse sa latre la mine. M-am speriat si mai tare si am marit pasul . Deja tremuram toata si parca nu mai ajungeam la strada mare. In fata un alt caine care incepuse sa ma latre si atunci s-a intamplat: cainele negru era in spatele meu, sa ma prinda de picior. Cand am simtit boticul ala pe piciorul meu m-am topit. Sa ne intelegem , nu m-am topit de drag . Inima a inceput sa imi bata si mai tare, tremuram de ziceai ca sunt -60 de grade si m-a bufnit plansul de nervi. L-am speriat pe unchiul meu si ii ziceam in continuu sa ma tina de vorba, ca mor de frica. Am reusit sa ies la strada, ma uit in stanga : 4 caini alergau spre mine. Traversez in fuga ditamai bulevardul , ajung pe partea cealalta un alt caine venea spre mine. PRAF! traversez din nou strada, de data asta pe la semafor, ma uit in jur si ma gandesc doamne ce naiba fac? Traversez inapoi si ma asez pe o banca. Uitasem si de unchiul meu care tipa disperat in telefon si intreba daca sunt ok.La naibaaaaaaaaaaa! Mi-a trebuit aproape o jumatate de ora sa ma linistesc si am zis ca trebuie sa fac tot posibilul sa imi iau o masinuta
Dupa toata treaba asta, am sunat acasa sa intreb care vine sa ma ia cu masina. Din 3 oameni niciunul nu era acasa Suuupeeer ! S-a gandit mama dlui Marmot sa vina ea dupa mine si noroc de un vecin care tocmai ajunsese prin zona si m-a recuperat el de pe drum. Tin sa ii multumesc ca m-a salvat
Nu mi-a placut deloc situatia.. si nu mi-a fost bine , asa ca am hotarat sa imi iau un dispozitiv din ala ce ii tine la distanta. Diseara nu stiu cum ajung acasa . Sa-mi tineti pumnii !
p.s. Aveti grija la cainii strazilor !
Ziceti voi..