Leapsa de viata

23 Nov 2010 5 Comments

by Marmotica in de-ale mele, timpul, Uncategorized Tags: amintiri, copilarie, o viata de marmota

Tare dor mi-era sa fac o leapsa asa ca la carte si din fericire dorinta nu mi-a fost mult amanata. Lia s-a gandit si la mine ( ca de fiecare data ) si mi-a pasat o leapsa frumoasa pe care o veti citi mai jos.

Pe la cateva luni – sincer nu imi amintesc prea multe, dar din povestile parintilor am fost un bebelus tare cuminte ( mhmmm )

1-3 ani – blank din nou.. eu nu inteleg cum de isi aduc aminte unii de perioada asta.  p.s. nu am poze nici de cand eram bebelus si nici pana pe la vreo 5 anisori nu cred ca am avut vreo poza.

4 ani – eh de aici incep sa apara imaginile in mintea mea. Purtam o rochita alba cu volanase muuulte , multe multe si dansam la nunta parintilor mei. Tin minte ca am dansat pe scaune, ca ma invarteam printre invitati si la un moment dat am adormit pe acolo prin sala

4-5-6 anisori - la gradinita m-am distrat tare mult. Ma bateam cu toti baietii pana a venit Dragos in grupa mea. Blond cu ochi albastri si colac peste pupaza parintii lui erau prieteni cu parintii mei , asa ca veneau in vizita si mama imi zice ca tare multa treaba aveam noi sub masuta de cafea  ( ne jucam cu masinute, sa nu va ganditi la prostii ) . Ah, si trebuie sa spun ca am avut cea mai tare educatoare, dna Mariana o femeie extraordinara.

Aproape 7 ani – a inceput calvarul : SCOALA. Stateam in banca cu un baiat,Andrei. M-a chinuit toata scoala primara si eram in competitie mai mereu cu el. Am devenit prieteni foarte buni mai incolo , asta pana s-a prostit el.  Tot pe atunci a venit si fratiorul meu pe lume, tin minte ca plangeam mereu ca vreau o surioara sau un frate si voiam sa adopt toti copii din fata blocului. Si mi s-a indeplinit dorinta. Ce credeti? mai eram asa de fericita?

7-11 ani - eram printre primii la invatatura , numai premiul intai cu floricele :p partea nasoala : aveam o coafura tare haioasa ( eu si johnny bravo ) . Tot in perioada asta eram in fiecare vacanta la bunicii mei din Sighisoara. Ma duceau ai mei la inceput si cand veneau sa ma ia acasa atunci sa te tii, nene. Faceam un scandal monstru de fiecare data si le spuneam sa ma mute cu scoala acolo. N-a fost sa fie.

La 12 ani deja eram in scoala generala, eram cea mai mare batausa si o feminista convinsa Aici ajunsesem la meseria de medic, incercam sa o fac bine pe mamaia mea de la Sighisoara. Tin minte ca eram mereu prezenta pe la servici pe la tata si ma cunosteau toti. Prin perioada asta am intrat pentru prima data intr-un laborator de criminalistica.

La 13 ani m-am indragostit de doi baieti : Barbie si Negrutul. Eu si prietenele mele stateam in fiecare pauza si ii urmaream pe baietii astia care erau cu 4 ani mai mari decat noi. Ne topeam cand nimeream la ora de sport cu clasa lor.

La 14 ani tot batausa ramasesem, dar deja il descoperisem pe Gabi, baiatul ala frumusel din ultimele banci. Era dragut foc, era si un pic smecher , perfeeect! Si cand se uita la mine, deja nu mai stiam lectia la istorie. Pe la varsta am avut primele incercari de calarie. Unchiul meu isi luase cai si pe unul dintre ei, o iapa Mire mai exact :p mi-a promis-o mie. De atunci abia asteptam sa ma duc la tara, sa ma plimb cu Mire prin padure, sa fac intreceri cu verii mei si sa sochez vecinii

La 15 ani a inceput perioada “draguta” : liceul. Recunosc, nu mi-a placut mai deloc. Am nimerit la unul dintre cele mai bune licee din Ua’cab si aici competitie tata! 23 de fete si 1 baiat. Care mai de care mai fitoasa si mai pitzipoanca. Bleah! Am reusit totusi sa imi gasesc o buna prietena care mi-a fost alaturi la multe. Ah, si aici m-a adus tata in prima zi de scoala cu masina de politie

16-17 ani – liceul a decurs normal. Scoala,acasa, scoala, acasa. Pe la sfarsitul clasei a 11-a am inceput sa nu mai merg la tara si ramaneam in uichend singura acasa. Tot atunci faceam cunostinta cu Metallica.

18 ani- majoratul, prietenul furat de o alta gagica. Eu cu mai multe kg.

19 ani- scandal, plecat la Bucuresti la facultate. Am incercat sa intru la Academia de Politie ( n-a fost sa fie) . Tot atunci am pierdut un om foarte drag mie- s-a stins mamaie. Tin minte ca desi stiam cum sa iau metroul , am mers 4 statii in plus , am coborat la Facultatea de Drept si am stat pe scarile de acolo pana a venit si m-a luat o prietena. Numai cand am ajuns la Piata Romana mi-am dat seama ca sunt afara. Tot pe atunci, cunosteam Vama, corturile si petrecerile in caminul Leu.

19 ani si un pic - l-am cunoscut pe el. N-am crezut ca tine si am incheiat-o dupa 2 luni. Ne-am intalnit din nou dupa cateva luni, era clar ca e ceva scanteie acolo.

20 de ani – pfff, deja eram mare. Am cunoscut-o pe Silvia , fata aia misterioasa care bea bere la 12 jum la Argentin. APoi am cunoscut-o pe Hermina, rockerita inchisa in ea. Mi-au devenit prietene f bune si multe am invatat de la ele. Tare mi-e dor de fetili astea. Primul job : secretara/agent imobiliar/meditator de engleza/dadaca.

21 de ani – tot in facultate , schimbam casele de parca erau sosete. Am cunoscut cateva persoane interesante in perioada asta. Ma chinuiam cu germana din facultate. Al doilea job : turism . Atunci am dat si licenta – fuse si se duse facultatea.

22 de anisori - trageam de o relatie care parea sa nu aiba viitor. Si la momentul acela chiar nu avea. Al treilea job : secretara/translator – in constructii de data aceasta. N-am stat mult nici aici, ca m-au dat afara Am ajuuns in locul ala de sefii nu stiau ce inseamna viata dupa servici pentru angajati. Am scapat

23 de anisori – Viitorul suna bine. Am terminat si masterul.  El s-a intors pe calea cea buna. A rostit cuvintele magice si a facut lucruri care au uimit pe toata lumea. Stam impreuna acum  Al x job : unul linistit, unul nu prea grandios, unul care ma lasa sa ma bucur de viata si de timpul meu liber.

24 de ani – inca se scrie povestea. Abia am implinit venerabila varsta si uitandu-ma in spate nu regret decat foarte putine lucruri, ceea ce e foarte bine. Stiu ca m-am schimbat mult de cand am venit in Bucuresti, dar multe sunt in bine. Sunt curioasa unde ajung mai departe.

Leapsa asta m-a facut sa ma gandesc la multe lucruri din viata mea , multe amintiri frumoase pe care as fi vrut sa le scriu aici, insa sunt atat de muuulte, poate fac un post diferit sau incep un jurnal micut. Om vedea. Pentru ca mi-a placut atat de mult dau leapsa mai departe la Ada, Marul cel frumos, Lilly, si panselutei ca n-am mai lepsuit-o de ceva vreme