Dependenta virtuala dulce

Am crezut ca nu ma poate atinge nimic si ca niciun joc nu imi va provoca dependenta niciodata. Dar , stiti cum se zice : niciodata sa nu spui niciodata. A inceput totul cu Facebook. O mare parte din prietenii mei aveau cont si postau diferite chestii interesante acolo. Eu aflam ultima de evenimente si mereu mi se reprosa : daca nu ai Facebook..La naiba, trebuie sa fiu conditionata de FB? S-a ajuns atat de departe incat unii prieteni incepusera cu amenintarile. Dar sa ne intelegem, erau in gluma.  Intr-un final am decis sa imi fac si eu cont in ideea de a fi mai aproape de unii prieteni care erau plecati din tara. Si totodata aveam sa aflu ca pot gasi multe chestii interesante acolo. Pe langa partile bune, mai sunt si alea rele in opinia mea:  oamenii aia de posteaza orice tampenie, care nu au grija deloc de intimitatea lor si habar nu au sa isi seteze profilul ca sa nu apara orice tampenie despre ei. In fine, fiecare face ce vrea pana la urma. Initial nu voiam sa imi fac profil, ma gandeam ca as deveni prea expusa. Dar apoi am zis ca nu-s vedeta mare si puteam sa suport flashurile aparatelor foto sau stirile aparute in presa mondena :mrgreen: Nu public zilnic, sunt zile in care habar nu am ce se intampla pe fb , dar intru din cand in cand sa mai vad una alta. Din lucrurile mai putin bune , a aparut in viata mea si Candy Crush Saga. Pentru ca dependenta mea nu e de aceasta minunata platforma de socializare , ci de acest joc.

Oameni buni, nu stiam ce inseamna dependenta cu adevarat pana n-am ajuns la jocul asta. Acum ii inteleg pe pustii aia de joaca Counter Strike in disperare, pentru ca sunt si eu intr-o masura in oala aia. Dupa munca, profit de orice moment liber sa mai joc. Cu orice nivel trecut, creste interesul si cand vad la ce nivel sunt prietenii mei ma ambitionez si mai mult . Am avut cateva zile la rand in care jucam si la masa si la baie si peeeeste tot. Din afara pare un joc banal, in genul Bricks. Trebuie sa obtii cat mai multe puncte, sa faci tot felul de combinatii intre bomboanele frumos colorate si de la nivel la nivel , treaba se impute. Cand ai impresia ca nu mai ai cum sa treci peste un nivel, vine o surpriza frumoasa din partea lui Murphy( si el nu face din astea :))) , doar pentru mine asa ca vede ca sunt prea stresata)  si ai reusit. La inceput ai 5 vieti pe care le poti folosi , dupa ce le pierzi poti cere prietenilor de pe fb si ei ii iti pot trimite nelimitat. Vietile astea cresc, ca sa ma exprim in limbajul jocului :lol: la fiecare jumatate de ora primesti o noua viata , pana se aduna 5 , asta e maximul. Am asteptat in unele seri cu atata ardoare sa primesc o viata asa din senin de ziceai ca astept nush ce cadou. Nebunie! Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. Daca am apucat sa pun mana pe telefon sa joc , s-a terminat totul. Nu mai am chef sa fac nimic, nu ma mai intereseaza mare lucru in jurul meu, e foarte ciudat cum functioneaza.  Si da, tine de ambitie sa ma abtin. Prostia cea mai mare a fost cand mi-am instalat pe telefon jocul asta nenorocit. Fac ce fac si ma trezesc cu telefonul in mana jucand.

Sunt dependenta e clar. Cred ca primul pas in reabilitare consta in dezinstalarea jocului de pe telefon. Acum inteleg si ce zicea Nice de jocul ei …e greu sa scapi de o asa dependenta. Nu e chiar atat de grav, dar simt ca imi rapeste foarte mult din timp. Ma cuprinde, ma tine cu sufletul la gura si ma dezamageste cand mi-e lumea mai draga. E un joc frumos, dar totusi, parca a devenit prea important pentru mine.

Si ca sa fiu sincera cu voi, dupa ce jucam cate 10 nivele, nu imi mai venea sa citesc nimic, sa scriu aici si imi dau seama cate am pierdut in ultima vreme. Cate carti puteam sa citesc, cate articole puteam sa scriu..sa nu mai zic de comentarii ..vai si cati km puteam sa alerg , cred ca aveam cu 2 kg in minus acum. :mrgreen: Cate si mai cate..

p.s. astazi am reusit sa nu ma ating de telefon , intru in prima zi de reabilitare :lol: sa-mi tineti pumnii!

 

O dupa-amiaza placuta!