Urare in stil marmotesc
13 Apr 2012 4 Comments
in relaxare, sarbatori Tags: liniste, Paste, sarbatori, zambet
Asa incepem noi mini concediul. Suntem la munca si asteptam weekendul prelungit . Rezolvam problemele si apoi lasam totul pana marti.
M-am gandit ca toata lumea ureaza liniste in suflet, pace si bucurie, bineinteles ca va doresc si voua acelasi lucru, dar m-am mai gandit ca ar trebui sa incepem sarbatorile cu un zambet, prea suntem asa tristi in ultima perioada.
p.s. sa nu faceti excese.. dar daca e vorba de tort de ciocolata aveti unda verde de la mine 
p.p.s colegii mei stiu sa deseneze iepurasi , dovada : mai sus 
Dilema tv-ului
13 Feb 2012 7 Comments
in de-ale mele, relaxare Tags: ciudatenii, liniste, obiceiuri proaste, somn, tv
Sa adormim cu tv-ul deschis sau inchis? O dilema. Dl.marmot s-a invatat sa adoarma cu el deschis, eventual pe ceva destept cum ar fi Discovery sau National Geographic. Eu eram obisnuita sa il inchid si sa adorm in linistea de la bloc -adica in manelele vecinului de la 8 sau in tipetele nebunilor de pe afara si ocazional in latratul cainilor vagabonzi- o placere. Si nu intelegeam eu de ce ma trezesc mai obosita. Dar de cand am facut pasul cel mare si m-am mutat cu dl marmot , adorm cu tv-ul deschis. Mai nasol e ca atunci cand sunt reclame sunetul se modifica substantial si se mai intampla sa ma sperii si sa il sperii si pe el 
La o faza din asta iti sare inima din piept si nici ca mai poti adormi apoi usor. Mi-am propus asadar sa citesc inainte sa dorm, decat sa stau cu ochii in tv, ca si asa in afara de anumite emisiuni nu e nimic interesant. Nu e in timpul zilei , daramite noaptea. Niste prieteni au facut testul asta. In primele zile simptomele au fost urmatoarele : foiala in pat, dificultati in a adormi ( si nu sufera de insomnie) , deschis telefonul din 5 in 5 min . Apoi au urmat discutiile de genul : bun si noi ce facem acum ? Prea multa liniste . Prea ciudat. Au 5 zile de cand fac treaba asta si astept sa treaca mai mult timp sa imi spuna daca se odihnesc mai bine.
Cercetatorii au declarat ca unul din motivele pentru care nu ne odihnim cum trebuie este tv-ul. Deci, saptamana asta voi incerca sa citesc o carte buna inainte de somn. Astept sa adoarma mister , sting tv-ul si imi eliberez mintea pentru un somn linistit. Mai e si varianta ca ma voi speria de zgomotele din casa. Mai trosneste scaunul, mai cade bambusul din baie si darama deodorantul, chestii din astea. Vom vedea. Revin cu impresii.
Voi cum procedati ?
Astazi imi place …
22 Nov 2011 Leave a Comment
in Uncategorized Tags: liniste, muzica, relaxare
p.s. Azi nu e marti , e doar o zi normala !
As vrea sa fiu…
12 Oct 2011 Leave a Comment
in relaxare Tags: cafea, dorinte, liniste
…aici :
Sursa: Nexus
… cu o ceasca de cafea si invelita cu o paturica moale, moale…
A trecut si Craciunul :(
29 Dec 2010 2 Comments
in de-ale mele, sarbatori Tags: la multi ani, liniste, peripetii, sarbatori
In primul rand trebuie sa va urez Craciun Fericit! chiar daca o spun cu intarziere sa fiti convinsi ca m-am gandit la voi, cititorii mei ( daca or mai fi pe aici).
Anul acesta am ales sa nu mai merg acasa la Bacau, lucru care nu a fost prea incantator pentru mamica mea. Sunt sigura ca a inteles alegerea mea, insa stiu ca nu i-a fost usor- drept dovada smiorcaielile de la telefon 
. Saptamana trecuta a fost una foarte plina. Am lucrat si in Ajunul Craciunului si am ajuns destul de tarziu acasa. Nu era nimic facut, nici macar bradutul. Ne-am mobilizat si am pus totul in ordine pana pe seara. Aveam deja bradutul impodobit, cadoul de la mosul era instalat si asteptam cu nerabdare sa ne infruptam din bunatati. Am fost atat de obositi incat nici nu am apucat sa mancam f mult. Cand ne-am pus in patut in cateva secunde am si adormit. In ziua de Craciun , am stat la masa frumos impodobita cu toata familia si apoi ne-am gandit ca o sa lenevim mare parte din zi.
N-a fost asa. Pe la 2, ne-au sunat prietenii nostri L&C : Houston, we have a problem! Am ramas in pana , suntem in Bragadiru O daaa, ce distractie pe capul vostru. Ne-am echipat si am pornit indata catre ei. Afara era atat de frumos si cald incat ziceai ca vine primavara si ca e martie, nicidecum prima zi de Craciun. Dupa ce ne-am asigurat ca sunt ok, ne-am intors acasa cu gandul sa ne uitam la “Despicable Me” . N-a fost sa fie. Am avut o alta urgenta de rezolvat, asa ca ne-am urcat in masina si am pornit iar prin oras. Nu o sa va povestesc toate detaliile dar o sa spun atat: Un elicopter al SMURD-ului ar trebui sa ajunga de la Bacau la Bucuresti cam in 45 de min, nu? Daca sunteti de acord, sa imi explice si mie cineva cum de o masina care a plecat cam in acelasi timp cu elicopterul, a ajuns la 10 min dupa ce a ajuns si pacientul. Din fericire, totul a fost ok in final si am putut contribui la linistea cuiva in ziua de Craciun.
Dupa ce am ajuns inapoi acasa, ne gandeam ca destinul ne indreptase catre acei oameni si ma bucur din suflet ca am putut sa ii ajutam. Ma simteam parca mai bine, mai fericita, mai linistita ca oricand.
Seara a continuat frumos, au venit L&C pe la noi si m-am luptat la canasta de ziceai ca sunt intr-un campionat mondial. Am facut noapte alba si ne-am distrat de minune. Duminica am dormit ca valizutele pana pe la 17 si am reusit in partea a doua sa ne uitam la filme si sa lenevim in pat.
Luni am lucrat, marti am lucrat , lucrez si azi si ca sa vezi surpriza ce credeti ca fac maine? Lucrez evident :p
Tot maine plecam la munte si daca nu mai apuc sa va scriu, va urez un An nou fericit si unul mult mai bun decat asta. La multi cu sanatate !!
p.s. Va pupa marmotica!
Vivaldi si dizertatia; clasicul si contemporanul
14 Jun 2010 17 Comments
in de-ale mele, muzicuta Tags: liniste, muzica, relaxare
Cand eram mica, adormeam pe Vivaldi- Anotimpurile. Tin minte ca mergeam la nasa parintilor mei si imi faceam temele cat mama era plecata la servici. Dupa ce mancam si terminam de invatat, aveam program de relaxare : muzica clasica. Nasa Costea ( ca asa ii ziceam noi ) imi punea mereu Vivaldi si tin minte ca imi placea enorm de mult si ma linistea. Ma facea fericita. Ieri, pentru prima data dupa foarte mult timp, am ascultat Anotimpurile si m-a ajutat. Toata starea mea de agitatie si neliniste a fost calmata de ‘Anotimpurile’ lui Vivaldi, de ‘Moonlight Sonata’ a lui Beethoven , de Chopin, de Mozart.
Cand a fost ultima oara cand ati ascultat muzica clasica?
Gura Portitei – unde mi-am regasit zilele linistite
07 May 2010 12 Comments
in calatorii, de-ale mele Tags: Gura Portitei, liniste, relaxare
Pana sa ma bata la cap un amic cu plecarea de 1 mai, nici prin cap nu imi trecea ca voi ajunge intr-un loc atat de frumos. Nici macar nu ma gandeam sa ma deplasez din Bucuresti, cel mult poate la padure pe langa minunatul oras. Totul a fost posibil datorita celor de la Miramont , organizatie turist-ecologica au altfel spus un grup frumos de oameni cumsecade. Deviza lor : “fara fite si mofturi! “
Am plecat cu emotii, stiam ca sunt 2 microbuze, si 3 masini care mergeau in aceeasi directie si teoretic un singur grup. Cati oameni necunoscuti.. Dar nu mai conta asta, site-ul si reviewurile pentru acest loc au fost mai mult decat helpful. Dupa un drum nebun , am ajuns pe la 5 jum DIMINEATA in Jurilovca unde trebuia sa lasam masinile. Parcare platita, pazita , un nene ne-a facut proces-verbal, a semnat dl. Marmot , ne-am luat bagajele si am sarit in bac. Frig rau nene! Cum toate locurile se ocupasera pana sa ajungem noi pe minunata ambarcatiune, am pus pe noi inca un rand de haine si ne-a asezat fain frumos in pozitia turcului. Am scos Danone mic-dejun , am papat si ne-am minunat in continuare de ce frumos se vede rasaritul in zare. Rasete, oameni necunoscuti, poze, oameni necunoscuti, priviri ciudate dar prietenoase si o tipa care s-a asezat langa mine paralizata de frig. Vaslitul a durat 1 ora jumatate, norocul nostru ca eram vreo 30 de oameni ca altfel ajungeam a doua zi pe insula.
Am ajuns, ne-am cazat si am dormit ca bebelusii cateva ore. Cu grupul nu am interactionat foarte mult, poate si pentru ca nu ii cunosteam pe majoritatea insa, Radu ( za president of za asociation) a incercat sa faca posibila o comunicare intre toata lumea prin jocuri. Eu le-am privit de pe margine, nu m-am trezit la timp dar cred ca ar fi fost foarte dragut 
Restul e CANCAN, vorba Crocoditzei..
Mai spun doar atat : vreti liniste, relaxare, departe de manele, fite si motoarele masinilor , praf si oameni ( mai mult animale ) , mergeti in Gura Portitei si nu veti regreta.
Si inca ceva : plaja curata, eu , dl.marmot, prietenii, scoici, soare cald , liniste , peisaj superb, relaxare…
Si… promit ca e ultimul cuvant : POZEEEEEEEEEEEEEE!
Pozele nu sunt capodopera mea ci a unor oameni talentati ( care chiar stiu sa faca poze , spre deosebire de marmota )
Poveste de spus mai departe- partea a-16-a
18 Aug 2009 10 Comments
in Uncategorized Tags: ganduri, leapsa, liniste, lipsa de inspiratie, poveste
Si povestea a ajuns la partea a 16-a, parte ce imi revine mie. Totul a inceput de aici si puteti lua sirul povestii pentru ca fiecare a dat un nou suflu acestei istorisiri.
“Ajung la casa bunicului, Orfelia parca ar mai sta putin la vorba, insa Gigel era grabit, ii sunase telefonul, cica il astepta un client ca nu mai avea cauciuce si platise pentru 3 ore, mai avea 2. Orfelia se gandeste ce om important e Gigel si ca tot frumos e. Nu i-ar sta rau nici ei patroneasa… insa Gigel avea alte ganduri cu Orfelia, ochii ii licareau… ii placea de Orfelia, ii placeau si banii, dar in sinea lui se hotarase… o va…”
… cauta cand e in timpul liber, acum trebuia sa ajunga la clienti. Timp pierdut inseamna mai putini bani in buzunarul lui si chiar pentru Orfelia nu ar fi riscat sa isi piarda din afaceri. Cu romul si lumanarile in brate intra in casa si il cauta cu privirea pe bunicul ei. S-a uitat in toata casa, nici urma, deja incepea sa se piarda. Oare ce s-a intamplat cu bunicul, doar nu o fi plecat asa de nebun seara de acasa, singur. S-a gandit in ultima instanta sa se uite si in pod, poate s-o fi dus batranul acolo, dar nici vorba. Ultima sansa era in pivnita, acolo unde stateau vinurile alea vechi de ani de zile. Ajunsa in pivnita un miros ciudat dar in acelasi timp placut ii cuprinse simturile. Semana a ceva facut de mama in copilarie, ceva ce cu totii ne amintim ca am mancat cand eram mici. Descoperi ca pivnita aceea avea mai multe incaperi si privirea i se duse catre o usa mare de fier. Incerca sa o deschida, insa era prea firava pentru monstruozitatea aceea de usa. Dupa mai multe incercari reusise in sfarsit. Era atat de curioasa sa afle ce ascunde acea incapere. Pasi incet si la nici o secunda dupa ce intrase un mare lemn ii cazu in cap. Cazu si usa se inchise dupa ea. Intuneric, liniste, parea ca totul s-ar fi putut …
Si sarcina se duce mai departe laaaaa Ada, daca vrea sa continue bineinteles.
P.S. Scuzati intarzierea..
Marmota de casa
24 Jul 2009 11 Comments
in Uncategorized Tags: casnica, casuta, liniste, marmotesti, mutare, vis
De cand sunt acasa am un program tare boieresc. Ma trezesc pe la 9-10, chiar 11, intr-o zi m-am trezit si la 12 jum , deci boierie domlee. Incep amiaza linistita, imi beau cafeaua, citesc presa si mailurile, mai pun o muzica si uite asa se face 3 ceasul. Ma uit innebunita , mai trag de cate un post la care imi depun cv-ul, mai caut si pe alte site-uri si uite asa se face ceasul 5. Hmm, nu e bine, nu-mi place. Stiu cum e, cand aveam job , ma plangeam ca vreau concediu. Acum am concediu, dar vreau job. Bine, situatia era un pic diferita, atunci stiam ca dupa 2 saptamani de vacanta ma intorceam la munca. Acum ma intorc tot la concediu. Si nu e un sentiment prea eliberator. Ma obisnuisem cu un program, stiam ca trebuie sa ma trezesc la 7 jum- 8 , la 6 ma intorceam si parca faceam mai multe lucruri inainte. Acum , nothing, nada. Si vorba aia “ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca” e adevarata, cat se poate de adevarata. Am vrut concediu si acum nu mai vreau.
Daca stau bine sa ma gandesc ar trebui sa profit cat se poate de timpul asta liber, sa fac lucruri ce nu puteam sa le fac inainte. De citit inca citesc, la televizor deja am ales sa nu ma mai uit. Stiu toate reclamele, stiu ce programe urmeaza. Sunt un mic ghid de programe de tv. Si ca veni vorba de televizor vreau sa spun ca deja imi creeaza dependenta. Aseara cand l-am pornit si am vazut ca nu e semnal, imi daduse o lacrima in coltul stang al ochiului drept. Eram socata. Cum? Nu este semnal? Si eu maine ce fac? Nu mai vad reclama cu Mircea? Asta e o tragedie .. Fie vorba intre noi, nu sunt chiar asa de suparata ca nu am semnal, ca nu ma uit chiar la toate porcariile de la tv, dar era chestia aia ca il porneam si il lasam asa sa mearga. Cum face mama cand sta in bucatarie. Are un tv micut, care probabil are stricata banda si ii merg doar 2 programe : MTV si Prima Tv. Si da drumul mama marmota pe MTV si s-o vezi cum jongleaza cu farfuriile pe ritmuri de Enrique
Si cum mai sus am aberat in continuu despre timpul meu liber, o sa aberez acum despre ultimele mele zile in apartamentul asta. E ultimul weekend pe care il petrec aici. M-am mutat anul trecut cu ena si dublu w si pot sa zic ca a fost un an destul de ok, exceptand faptul ca nu mai stiam cum sa mut mobila prin camera sa fac mai mult spatiu. Stau si ma uit prin casa si nu cred ca imi va fi dor. Asta poate si pentru ca noul apartament arata foarte bine si cred ca ne vom simti excelent acolo. O mica problema, nu prea o sa am ce muta Camera mea e cam aranjata, pat mare, sifonier si mai mare, 2 noptiere, dar e bine ca am balconul. Acolo mi-am propus sa fac un loc de relaxare cu influente orientale. Si cel mai probabil va iesi un loc cu influente de marmota Toate ca toate, dar saptamana viitoare va fi de munca, de mutat toate lucrurile in partea cealalta, de aranjat, offf ! Da nu-i bai, deja sunt la a 5-a mutare si am si un sistem de impachetat.
Si uite asa trece vara pe langa mine, la mare nu am fost, la munte nici atat, am reusit in schimb sa ajung putin pe acasa, ceea ce mi-a facut bine. Visez insa la o plaja, la mare, la relaxare. De parca nu am destula relaxare acum Dar daca toate lucrurile ies asa cum mi-am propus o sa ajung si pe la mare si o sa transmit o vedere. Gata cu aberatiile, ma intorc la munca. Poate fac ceva dulce azi , o prajitura bunaaa
Semnat,
Marmota de casa
Si m-am intors!
10 Jul 2009 8 Comments
in Uncategorized Tags: casuta, copil, fericire, inocenta, liniste, povesti, soare, strop de zambet
Pentru cateva zile m-am rupt de toata agitatia din jurul meu. Am pornit spre casuta mea din povesti , am dus ursii pe capota si am ajuns la locul cu pricina. De cum am intrat pe poarta un sentiment de liniste m-a cuprins. Mirosul trandafirilor m-a ametit, iarba proaspat taiata m-a inviorat si copacii mi-au dat umbra de care am avut nevoie in zilele calduroase.
Nici 10 min nu au trecut si a aparut nepotica mea, Raisa care tipa inca de la poarta: Naaanaaa! ( asa ii spune mamei mele) . Cand m-a vazut, s-a oprit, s-a uitat la mine si nu stia ce sa faca. Nu ma recunoastea, ultima data cand m-a vazut avea abia 1 an. Dar cand a vazut ca am bomboane deja eram cea mai buna prietena a ei. Si asa a urmat o ora de dat in leagan cu ea. Mie deja mi-era rau, ameteam dar ea nu voia sa coboare.Si uite asa am stat si am tipat impreuna in continuu : Utaaaa!! si toate vocalele alfabetului romanesc. Apoi am alergat prin curte de am innebunit. Am facut avionul cu ea, am tipat , am dansat. Ce sa mai, a fost minunat. E frumos cum uiti de multe cand stai in preajma unui copil. Toate grijile parca dispar si lumea e mai linistita. Bine, oarecum linistita ca la ce tipete se auzeau din curtea noastra,ehee. A urmat o seara amuzanta, am stat cu totii in jurul focului de la cuptor si am mancat cartofi pe plita. Doamne ce dor imi era sa mananc acei minunati cartofi copti pe plita. Si povestile ce ne tinut pana la 2 noaptea au fost numai bune pentru atmosfera.
A doua zi era deja de treaba. De dimineata m-am trezit, am mancat afara sub umbra visinilor, am baut cafeluta si apoi la munca. Curatenie in curte, adunat de visine, alergat dupa puii care ii mancau rasadurile mamei mele si multe altele. Mai pe seara am sarbatorit-o pe aia mica. A implinit 2 anisori si am vrut sa ii fac un tort din piscoturi. Aveam de toate, pana s-a gandit domnul lapte sa se faca branza. Offf, ce era de facut? Nimic. Nu mai aveam de unde sa iau lapte la ora aia, asa ca am improvizat. Piscoturi cu pepene rosu. Ahhh, un deliciu. Voie buna, rasete, curtea era plina de viata. Duminica a fost zi de relaxare, de plimbari prin padure si de adunat de nuci. Ca deh, mama marmota voia sa faca dulceata de nuci. Si am pornit cu tata in drumetie, am luat masina si ne-am dus sa cautam nuci. Nu in curte la noi, ci la altii. Stiti voi vorba aia, la vecinu e mai bun N-am gasit nuci, in schimb am gasit ciuperci pe care le-am facut tot pe plita. Timpul a trecut foarte repede, nici nu am simtit cum deja era duminica seara si parca nu voiam sa ma despart inca de casuta mea din povesti, asa ca am hotarat sa mai stau pana marti. Luni am ramas la curte doar eu cu mama marmota si am trebaluit toata ziulica. Am curatat trandafirii, am strans de prin curte, am incercat sa fiu Jane cu salcia dar nu mi-a iesit. Drept pedeapsa ca am chinuit salcia mama a pus furtunul pe mine si m-a fugarit prin toata curtea. M-am uscat repede la soare, si m-am si ars. Probabil ca salcia m-a blestemat, sau m-a njurat mama. Una din doua. Sau nici una. Si a venit momentul in care trebuia sa imi fac bagajul sa plec. Ah ce moment! Mi-am luat la revedere de la salcie, mi-am cerut iertare, m-am jucat cu cainii, am salutat gainile si am furat in trandafir sa imi ramana mireasma curtii in simturi. Si am pornit la drum dupa ce am strans pe toata lumea in brate. Aia mica deja incepea sa planga. Dar nu puteam sa o iau cu mine, si am plecat intr-un final. Pe la jumatatea drumului spre casa ( cealalta casa, apartamentul ) imi aduc aminte ca am uitat geanta cu portmoneul, banii, actele in casa de la tara. Uooof! Reactia tatalui marmota : ” Ametita ce esti, parca ai 3 ani!” Reactia mamei marmota: ” Da, las-o mai in pace, a uitat, asta e . Ne intoarcem. ” Si ne-am intors. Si mi-am mai luat ramas bun de la caini inca o data.
Si uite asa s-au terminat zilele mele linistite. Am pornit spre orasul gri. Mi-am pus castile in urechi si mi-am luat cartea in mana. Am citit pana cand mi-am dat seama ca sunt aproape singura in compartiment Si am revenit aproape la normal, departe de casa, departe de salcie, de caini, de parintii mei.
Mai jos va las cateva fotopoze si bine v-am regasit!
Semnat,
Marmota
Ziceti voi..