Eram precisa!

n-am titlu..

07 Dec 2009 7 Comments

by Marmotica in Uncategorized Tags: absent nemotivat, curatenie, ganduri, leapsa, marmotesti, odihna, somn

S-a asternut un pic praful pe aici, trebuie sa fac o curatenie generala ca aia pe care o faceam cand eram acasa impreuna cu mama la fiecare sarbatoare mare. Stiti si voi cum era in fiecare an de Paste, de Craciun si alte sarbatori mai importante. Atunci se facea curatenia generala, se aruncau lucrurile vechi care nu mai ajutau la nimic, se faceau reorganizari prin casa,  se mai intampla sa se mai schimbe si look-ul casei cu o noua canapea, sau o noua perdea , un nou covor.  Acum sa nu credeti ca in restul anului nu se facea curatenie in casa, dar de sarbatorile astea mari , actiunea prindea parca un alt iz. Era mai important, ma simteam tare mandra de mine dupa ce terminam si vedeam totul cum lucea.. Casuta mea virtuala de marmota a fost cam neglijata in ultimul timp si cum sarbatorile se apropie nu as vrea sa ma prinda Mosu’ ca nu am facut un pic de ordine.  Ce s-a mai intamplat cu mine? Pai de fiecare data cand spuneam ca scriu un articol nou, ma apucam si ori ma lua somnul ori imi aduceam aminte ca am ceva mai urgent de facut.  Si asa am dus-o zile bune in care imi tot promiteam ca o sa scriu . De cand cu jobul, am fost destul de aglomerata si m-am chinuit sa imi fac cat de cat timp sa ma mai odihnesc. Insa nu asta e baiul, trebuie doar sa ma organizez un pic si va fi bine.  :mrgreen: In alta ordine de idei, am votat , am reusit sa ma odihnesc mai mult weekendul asta si sapt care va incepe va fi una la fel de agitata, deci sper sa imi fi fost de ajuns somnul de ieri .

Sunt bine, sanatoasa astept sa vina concediul mai repede sa dau o fuga pana acasa la mama marmota. Astept partia aia de acasa si vinul fiert. Imi imaginez deja cum iesim toti in fata casei, cu saniile, cu sacii cu ce putem si stam ore in sir pe partie. Suntem toti acolo si ne simtim bine. Seara ne adapostim la soba si bem un vin fiert, mancam turte pe plita si il ascultam pe tata cum ne povesteste ca in fiecare an cum era Craciunul cand era el copil. Ah, se apropie.. Trece timpul de nici nu apuci sa iti dai seama ca ai trecut prin atatea. Saptamanile din urma au fost atat de pline incat nici nu mi-am dat seama ca suntem in decembrie. Parca am trait din inertie si noroc de aerul rece de dimineata ca mi-a mai adus aminte in ce perioada a anului suntem .

Nu promit ca o sa scriu din nou zilnic, pentru ca nu stiu daca ma pot tine de promisiune, insa pot promite ca nu inchid casuta. Pana una alta, va propun o mica leapsa. Ideea s-a nascut intr-o noapte . Iesisem pe balcon sa iau o “gura de aer curat” si cand am deschis geamul m-a izbit un aer rece, aerul acela pe care il simti iarna cand ninge. Si era o liniste de nedescris, privelistea nu cine stie ce, doar niste blocuri insirate si o parcare de masini supraplina. Insa acea liniste si aerul care imi aducea aminte de diminetile petrecute acasa mi-au dat un zambet si mi-au creat o stare de bine.  Si ca sa nu mai lungesc , as vrea ca cei ca vor prelua leapsa sa descrie un astfel de moment. Cu alte cuvinte, puteti sa descrieti un moment din viata dvs. care v-a trezit amintiri placute si sa mentionati factorul care a declansat toata treaba asta.

Ah, si maine trebuie sa va scriu despre noul meu jurnal , care va fi dat in mostenire nepotilor mei

Va pupa marmotica si isi cere scuze ca a lipsit asa mult !